Rude fictive / Arhitext nr.5/2016

g6i2810

Am coordonat un joc arhitectural si literar cu spatiul unor curti central bucurestene. Impreuna cu Veronica Stefanescu, Bianca Stuparu, Lucretia Pop, Veronica Gegea, Razvan Gagiu (studenti arhitecti ai UAUIM Bucuresti) si Razvan Voinea (istoric) am publicat sase povestiri in revista Arhitext nr. 5/2016.

,,Rude fictive’’ este un joc arhitectural mixt, aflat intre realitate si fictiune, care implica alaturi de participanti, locuitori ai unor curti bucurestene si cate un spatiu deocamdata tacut.

Demersul continua.

Tipuri de abordari detaliate in revista:

stud. arh. Veronica Stefanescu si stud. arh. Razvan Gagiu: Povesti reale si personaje reale de pe strada Aurel Vlaicu introduse intr-o intamplare fictiva imaginata de autori care recapituleaza si reconecteaza aproape cinematografic realitatea, tatuajul unui barbat din zona declansand aceste relatii posibile. (fontul italic reprezinta informatiile reale, restul textului este interpretare personala sau fictiune)

stud. arh. Bianca Stuparu: Parcurs lent intr-o curte din centru, printre detalii, observare a gesturilor unor oameni, dialoguri scurte cu ei, relationarea interiorizata a doua locuri din Bucuresti in care fragmentul conteaza mai mult decat ansamblul iar vizualitatea este completata de alte senzatii. (fontul italic si cel bold reprezinta cele doua tipuri de informatii reale, aferente celor doua locuri, restul textului este interpretare personala sau fictiune)

stud. arh. Lucretia Pop: Lipsa oamenilor care puteau povesti despre o fantana disparuta din curtea unui bloc interbelic a determinat-o sa isi imagineze o scena de familie, personala, in spatiu, exact in ziua demolarii respectivei fantani. (nu exista font italic care sa indice informatii reale deoarece tot textul este o fictiune, despre un eveniment real insa)

stud. arh. Veronica Gegea: O curte de pe Calea Victoriei cu prea putini locatari ramasi, inabordabili a determinat-o sa isi imagineze mult pe baza celor cateva (si putine) informatii obtinute, totul intr-o cheie a intrebarii despre insasi statutul ei de intrus in spatiu. (fontul italic reprezinta informatiile reale, restul textului este interpretare personala sau fictiune)

ist. Razvan Andrei Voinea : Text hibrid despre o curte de bloc interbelic din parcelarea ”Inginerilor” documentata istoric pe langa ale carei informatii sunt introduse, aproape colate, o lectura auditiva a spatiului si un punct de vedere aproape arhetipal asupra rolului sau protectiv. (nu exista font italic care sa indice prin diferenta informatii reale deoarece tot textul se refera la realitatea locului respectiv)

asist. arh. Andrei Margulescu: Aflarea unor povesti reale si foarte plastice despre memoria spatiului din curtea unui bloc interbelic de pe Calea Victoriei si din jurul fantanii lui Mac Constantinescu sunt deja un pas mai departe decat simpla analiza a spatiului dar am incercat sa interiorizez totul astfel incat macar unele fragmente sa devina experienta si sa conteste timpul, spatiul, conjunctura, specificul. O revizitare nocturna, dupa miezul noptii a conectat altfel povestile acestui loc. (fontul italic reprezinta informatiile reale, restul textului este interpretare personala sau fictiune)

”TRANSLUCID”  

(text si fotografii de Andrei Margulescu)

Pentru mine povestile nu inseamna mult daca ceva nu le scapa din captivitatea timpului sau a spatiului. Uneori se intampla sa caut cu disperare acel ceva care sa recontextualizeze radical viata unui spatiu, existentele unor oameni, visele vreunui oras, strazi sau curti. Dupa ce depasesc prima stare de entuziasm datorata descoperirii unei lumi, devin nemultumit de posibilitatea ca aceasta realitate sa ramana toata acolo, atunci si atat. Iar aceasta nemultumire creste impreuna cu teama ca incep sa pierd orice resursa creativa.

Stiu, pentru multi as putea intra in categoria irelevantilor fiindca intotdeauna acel nou context pe care il caut se gaseste invariabil suspendat intre timpi sau locuri, fara o aderenta precisa la orasul, societatea, problemele de acum. Ma intreb daca nu cumva am ratat tinta, daca nu ma ocup cu activitati infantile sau daca nu sunt pur si simplu incompetent ? N-am gasit un raspuns clar dar imi conturez pe zi ce trece convingerea ca aceste iesiri consecvente din actualitate imi construiesc cu multe imprecizii de parcurs, o identitate tarzie. Aceasta suspensie a lumii, acel context nou si radical dar atat de inutil, este totusi aerul meu vital. Si aspru. Cum sa fiu arhitect cu asa o lipsa? Nu stiu, asa cum nu am stiut ce sa fac recent cu povestile vechi dintr-o curte magnifica despre care ghidul Bucurestiului ar trebui sa scrie ca ,,dupa un gang pe Calea Victoriei, zace intr-un bazin uscat bucata de calcar a sculptorului Mac Constantinescu’’.

Lucrurile nu erau chiar asa de uscate prin ’90-2000, atunci cand fantana functiona si arunca apa la patru metri inaltime. De fapt facea ce face orice fantana pusa in centrul unui spatiu: devenea pretext de joaca in apa pentru copiii femeii de servici, loc de spalat covoare, banca pentru fumat si visat capitalismul. In mod uimitor, de cand a incetat sa arunce cu apa tot nu si-a epuizat atractivitatea : unii au vopsit-o neagra, unul isi taie unghiile in bazin, altii dau de mancare la porumbei pe piatra sculptata iar oamenii strazii stau cuminti la rand pe buza bazinului si-l asteapta pe cel din fata sa scotoceasca in tomberoanele de langa gang.

In mod curios, abia noaptea am remarcat ca dupa ce intri in gang din Calea Victoriei si ajungi in curtea bine centrata de fantana lui Mac intre doua blocuri interbelice, dincolo de lateralele joase ale magazinelor detinute de un hippiot exista un calcan imens si un plop. Peretele anonim devine viu abia dupa inserare, in luminile variabile ale apartamentelor. Ma bucura lipsa lui de stil, pentru mine este un prieten, un ,,eu’’ sau un eveniment la fel de important ca prezenta si fosnetul acestui plop de campie sau de Calafat. Abia la miezul noptii mi-am dat seama ca dinspre barul care fusese deschis in curte in anii de glorie ai fantanii, toata lumea vedea acest calcan si dincolo de el alte fragmente ascunse ale orasului, o fata inexpresiva si nevazuta a Caii Victoriei. Totul insotit de sunete fragmentare, mondene, urbane. Motoare, strigate, rasete, chemari, amplificate cu un ecou fin prin gang ajung pana aici, in spatiul cu fantana din calcar unde se amesteca cu sunetul nocturn al greierilor, al unor pescarusi, al fosnetului, al picaturilor care cad in curte din aparatele de climatizare.

Arta a fost generoasa cu acest loc. Mac i-a adus Mediterana si Italia metafizica. Imediat dupa Revolutie un arhitect revenit din America, mai precis din Bahamas, deschide aici barul dinspre gang. Curtea renaste intr-un oras inca abrutizat caruia ii aduce loc de stat, loc de fumat, loc de visat la propasire materiala, loc de purtat haine americane, loc ,,ca la Amsterdam’’, loc de baut cafea Ghirardelli adusa de peste ocean, loc de lapte cu cacao, cozonac servit in felii groase, serbet si peltea.  Arhitectul nostru ii rasfata pe clienti si pe prieteni cu generozitate : serbetul este adus pe de la manastiri si este doar din muguri de brad si fructe de padure, cozonacul facut de un batran cofetar pensionat de la Capsa este atat de bine framantat incat ,,se desface pe fibra’’, pelteaua este facuta de mama arhitectului.  Dincolo de idilicul situatiei, ca intotdeauna apare si abisul, desi sarmanul Mac a facut o fantana prea putin adanca. Nu am aflat nimic despre ce s-a intamplat peste timp cu cele doua fete de 14 ani, cu turcul, cu italianul. Am aflat doar ca micii escroci care profitau de mirajul american pe cheltuiala arhitectului, nu au ajuns cine stie ce. Si nici Bebe, proprietarul barului nu a ajuns cine stie ce. Dupa mintea mea, primii nu au avut amplitudine iar Bebe a ramas un generos incurabil. M-a tot intrebat de ce ma intereseaza povesti trecute, era mirat. Si eu sunt mirat, de ce povesteste atat ? Am crezut ca orasul, mai ales acest Bucuresti, te hraneste cu rezerve fata de ceilalti, ca aici lipseste naturaletea salutului de pe un drum lent, de campie, printre plopi. Teama de esec mi s-a confirmat: imi pare ca am pierdut multi ani, multe povesti, multi oameni. Poate multi erau ca Bebe, dispusi sa povesteasca cu un fel de inocenta despre vietile lor si ale celor din jur, despre fantani si cozonaci, cu tot albul, negrul si mai ales griurile deseori comice, triste, fanariote, tragice.

Mi-am gasit rude. Magda care servea la bar punea prea mult zahar in cafea. Hotii care au spart recent magazinul din gang au furat pana si hartia igienica impreuna cu o gheata fara pereche, celalta gheata fiind la o clienta acasa pentru proba. Intr-un acces de nebunie culturala nocturna, vanzatoarea de la alt magazin din curte a vopsit impreuna cu prietenul ei fantana in negru. Stateam cu Bebe rezemati de capodopera lui Mac ca de un bar si ne uitam la urmele bidinelei de printre asprimile calcarului. Pe fata aceasta a luat-o mama ei inapoi la tara fiindca in Bucuresti se juca pe jumatatea obscura a vietii. Desi negrul acela…

 ,,Unde mai poti sa bei astazi lapte cu cacao in oras ?’’ Bebe ar deschide un mic bar din nou, la care ar mai servi ceva cafea dar mai ales fresh de rodii. Rodii ? ,,Sunt sanatoase si nimeni nu face’’, toata lumea da limonada sau litri intregi de suc de portocale. Este incurabil…am sa-i aduc niste fotografii cu Bucurestiul ciudat si spart, sunt curios daca or sa-i placa. Este acel oras care nu respira nici timp nici loc, este parte din aerul meu pe care cu greu l-am gasit in curtea cu bazinul uscat. Abia aseara am simtit ca vantul fierbinte si prea tare pentru Bucuresti mi-ar povesti ceva despre memorie, asa ca am revenit. Nu mai erau nici barul, nici apa, nici arhitectul, doar sunet reverberat si o noapte incolora. In miez, calcarul cu anotimpurile devenise marmura iar lumina razbatea cumva prin stratul alb, sever si moale in acelasi timp.

In acelasi timp.    

0102_g6i2810_g6i2812_g6i2813_g6i2814_g6i2815_g6i2816_g6i2817_g6i2818_g6i2819_g6i2821_g6i2822

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s