Pentru mine aceasta jumatate mai saraca si ignorata a Bucurestiului este fascinanta fiindca inca mai pot regasi o parasire a spatiilor si libertatea unei vieti pe care am trait-o in copilaria anilor ’80 si ’90, prin nordul orasului.
In cartierul meu de astazi lucrurile se schimba, se ,,civilizeaza’’, se agita. Aici in sud am regasit alaturi de forme traibile ale nostalgiei, si o viata destul de tihnita. In mod atipic pentru cliseele despre Ferentari sau Rahova, Berceni sau Vitan, oamenii isi vad linistiti de viata printre fragmente de blocuri, case, batatoare de covoare din parcare, bolti de vita de peste curti sau intrari in scara blocului, patiserii, buruieni, maluri din beton pentru vreo delta, dacii 1600 sau limuzine ocazionale.
Orasul, cu suprafetele sale invechite si uneori degradate, are o vitalitate data de improvizatie.
Da, improvizatia este cheia, si oamenii si natura improvizeaza aici mai intens decat in alte cartiere, improvizeaza firesc, ironic, rezilient si uneori obsesiv, iar aceasta infuzeaza totusi viata oricarei suprafete degradate sau oricarui spatiu rezidual.
O serie fotografica despre locuri care deja mi-au dat dependenta.
PS:
Cele 20 de fotografii sunt selectate dintr-un proiect mai mare de documentare a sudului Bucurestiului, realizat anul acesta in colaborare cu Institutul Goethe si revista Zeppelin. Le puteti urmari in serii extinse si impreuna cu povestirile fascinante ale lui Mihai Dutescu in actualul si viitoarele numere din ,,Zeppelin”, totul sub coordonarea lui Stefan Ghenciulescu.
http://e-zeppelin.ro/povesti-din-bucuresti-sud-2-vitan/
